Dacă ai ceva de spus, scrie!

Cred că una dintre cele mai mari nevoi ale românilor evanghelici este să-şi formuleze credinţa în scris. Avem nevoie de o luare de poziţie scrisă faţă de marile probleme ale societăţii contemporane. Familia este asaltată de concepţiile şi practicile acestei lumi seculare şi trebuie să confruntăm cu tact şi eleganţă şi, mai ales, cu discernământ bazat pe principiile Scripturii, provocările care ne sunt ridicate. Este nevoie de un discurs relevant, argumentat, un discurs care să nu fie cotat drept retrograd, ilogic, habotnic, dogmatic sau rigid.

Răspunsul pe care l-au dat înaintaşii noştri creştini nu este suficient. Ei au vorbit generaţiei lor cu un limbaj potrivit contextului lor, noi trebuie să vorbim generaţiei noastre  cu un limbaj adaptat cadrului în care trăim. Trebuie să avem propriul discurs, propria abordare. Principiul relevanţei poate fi sumarizat astfel: „probleme vechi, abordări noi; probleme noi, abordări noi”.

Care este concepţia noastră despre avort? Nu este suficient doar să o afirmi, ci şi să o explici. Care este concepţia noastră despre sinucidere? Despre homosexualitate? Despre practicile sexuale nenormative? Despre prostituţie? Despre alcool? Despre implicarea politică? Despre război? Despre globalizare? Nu este suficient doar să te plângi, sau să protestezi, trebuie să ai o poziţie apologetică clară.

Nu putem să confruntăm concepţia seculară despre lume şi viaţă până nu confruntăm dogmatismul nostru, tabuurile noastre, propria noastră orbire… Desigur, primul pas spre reuşita acestui demers este exerciţiul sincerităţii. Înainte de activism şi abordare manifestă, trebuie să îţi formulezi un discurs care să reziste contraatacului. Te simţi neputincios? Asta pentru că nu ţi-ai propus să o recunoşti şi să ţi-o depăşeşti.

Lumea evanghelică se află în pragul în care se afla literatura română atunci când Iulia Haşdeu spunea: „Scriţi, românilor, dar numa’ scriţi”. Acelaşi lucru este valabil şi pentru noi. Trebuie să punem pe hârtie ce gândim sau afirmăm, să supunem testului logicii, dar şi al dezbaterii. Un discurs conştient, logic, asumat, deschis dezbaterii este o nevoie şi un câştig pentru lumea evanghelică românească. Problema nu este că nu avem concepţii solide şi argumentate, sau că nu avem ceva de spus acestei lumi, ci că acestea nu sunt spuse, adică scrise. Prea mult aşteptăm ca totul să se întâmple în urma „rugăciunii”. Eu cred în valoarea rugăciunii, dar nu cred în rugăciune pentru a justifica pasivitatea şi lipsa de implicare socială sau creştină.

Scriu aceste rânduri cu scopul de a te provoca să reevaluezi prejudecăţile tale, să confrunţi neputinţa ta şi să faci „un mic gest” pentru a schimba ceva, pentru a transmite un mesaj lizibil în cercul tău de prieteni şi cunoştinţe. Crezi în moralitate? Afirm-o! Justifică-o! Scrie despre asta! Abordează problema specific! Asumă-ţi poziţia!

Dacă ai ceva de spus, scrie. Nimic nu este spus cu adevărat, până nu este scris… şi semnat! Mulţi vorbesc, puţini scriu. Vorbele zboară, scrisul rămâne. Noi avem o mare cultură a predicării, a vorbirii, însă Biblia înseamnă mai mult scris decât vorbit, de aceea încurajez pe orice creştin să scrie. Putem profita de respectul pe care îl au românii faţă de ceea ce este scris, ca să transmitem mesajul nostru cu mai mare impact. Sunt reviste creştine, sunt site-uri care pot publica ceea ce scrii. Foloseşte orice cale pentru a lua atitudine.

Poţi să promovezi, să încurajezi şi să susţii scriitura prin banul tău. Investeşte în cărţi, în edituri şi tipografii. Atât editura Metanoia, cât şi Conferinţa „Voia lui Dumnezeu în familie” şi revista care o însoţeşte, doreşte să fie o lucrare făcută de români pentru români. Românul evanghelic trebuie încurajat. Creativitatea trebuie încurajată. Scriitura… Poezia… Dacă vezi o revistă făcută de români, dacă ai găsit o carte scrisă de un român, cumpără-o, chiar dacă numai în virtutea încurajării fenomenului creaţie literară şi artistică în lumea evanghelică românească.

Pilat a spus: „Ce am scris, am scris!” Ce înseamnă aceste cuvinte? Scrisul rămâne. Are autoritate. Trebuie asumat. Te descrie şi comunică mesajul tău. Poate intriga şi poate fi contestat, dar cu siguranţă este mai mult decât o vorbă spusă în treacăt.

Dacă ai ceva de spus, scrie!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *